OviflowOviflow
Blog
Acces anticipat
Înapoi la toate articolele
6 min de citit

Greutatea emoțională a FIV-ului pentru care nimeni nu te pregătește

Dan

Toată lumea vorbește despre partea medicală a FIV-ului. Protocoale, doze, analize, ecografii. Nimeni nu te pregătește pentru ce se întâmplă în capul și în sufletul tău.

Punctul cel mai jos nu era unde ne așteptam

Am fi crezut că momentul cel mai greu este după un eșec. Când primești vestea că embrionii nu au supraviețuit. Când testul de sarcină e negativ. Când ciclul IVF nu a funcționat.

Și da, acele momente sunt devastatoare. Dar pentru soția mea, momentul cel mai greu era înainte de fiecare ciclu IVF nou.

Înainte de a începe un ciclu IVF, există o perioadă de pregătire. Medical, e simplă - analize, ecografie de baseline, așteptarea menstruației. Dar psihologic, e un coșmar.

Este momentul în care realizezi că o iei de la capăt. Din nou. Cu aceleași injecții, aceleași drumuri la clinică, aceleași speranțe fragile și aceeași teamă imensă. Și cu memoria tuturor eșecurilor anterioare apăsând pe umeri.

Cum arăta în practică

Pentru soția mea, perioada de dinaintea fiecărui ciclu IVF era marcată de:

  • Anxietate constantă - gânduri intruzive despre ce ar putea merge prost, scenarii catastrofice, incapacitatea de a se concentra pe altceva
  • Mâncat emoțional - mâncarea devenea o formă de refugiu, singurul lucru care mai oferea o formă de confort imediat
  • Izolare - nu mai voia să vadă oameni, nu mai voia să răspundă la întrebări bine intenționate dar dureroase precum „și, aveți de gând să aveți copii?"
  • Simptome de depresie - lipsă de energie, lipsă de motivație, tristețe persistentă, plâns fără motiv aparent
  • Insomnii - nopți petrecute cu gândul la ce va fi sau la ce a fost

Nu vorbim despre o „tristețe trecătoare." Vorbim despre un tipar care se repeta, ciclu IVF după ciclu IVF, an după an.

Presiunea invizibilă

Există o presiune care vine din exterior și una care vine din interior. Amândouă sunt zdrobitoare.

Din exterior:

  • Familie și prieteni care întreabă constant „și, când vine bebe?"
  • Prieteni care rămân însărcinate aparent fără efort
  • Rețelele sociale pline de fotografii cu burți, nașteri și nou-născuți
  • Comentarii bine intenționate dar devastatoare: „relaxați-vă și o să vină natural," „poate nu era să fie," „totul se întâmplă cu un motiv"

Din interior:

  • Sentimentul de eșec - „de ce nu funcționează la noi?"
  • Vinovăția - „poate dacă aș fi făcut altceva, dacă aș fi fost mai sănătoasă, dacă…"
  • Pierderea identității - FIV-ul devine singurul lucru la care te gândești, singurul subiect, singurul scop
  • Frica de a spera - după mai multe eșecuri, devine din ce în ce mai greu să mai crezi că va funcționa

Ce se întâmplă cu relația

O spunem direct: FIV-ul testează relația în moduri pe care nu ți le poți imagina.

Există momente în care sunteți pe aceeași lungime de undă și momente în care nu mai vorbiți aceeași limbă. Momente în care amândoi plângeți împreună și momente în care unul e „ok" și celălalt se prăbușește, și nu înțelegi de ce.

Există și un dezechilibru fizic fundamental: Soția mea era cea care lua medicamentele, făcea injecțiile, mergea la ecografii, era pe masă la puncție și la transfer. Eu eram „cel care stă și așteaptă." Și amândouă pozițiile sunt groaznice, fiecare în felul ei.

Soția mea se simțea singură cu durerea fizică. Eu mă simțeam neputincios. Și niciunul nu știa cum să ajute pe celălalt, pentru că amândoi aveam nevoie de ajutor în același timp.

Ce am fi făcut diferit

1. Am fi cerut ajutor profesionist de la început

Nu după primul eșec. Nu după al treilea. De la început. Un psiholog sau terapeut specializat în fertilitate nu este un lux. Este o necesitate. La fel de important ca medicul reproductiv.

2. Am fi vorbit mai deschis unul cu celălalt

Am presupus mult timp că „celălalt știe." Că e evident cât de greu este. Nu e evident. Nu pentru că celuilalt nu-i pasă - ci pentru că fiecare trăiește durerea diferit și o exprimă diferit.

Conversațiile grele - despre frici, despre limitele fiecăruia, despre „ce facem dacă nu funcționează niciodată" - sunt conversațiile care salvează relația.

3. Am fi pus limite

Limite față de familie: „Nu mai întrebați. Vă spunem noi când avem ceva de spus."

Limite față de procesul în sine: zile în care nu vorbim despre FIV. Activități care nu au nicio legătură cu fertilitatea. Reamintiri că suntem un cuplu, nu doar „pacienți."

Limite față de social media: dă unfollow, pune pe mute, orice e nevoie pentru a proteja spațiul mental.

4. Am fi fost mai blânzi cu noi înșine

Am fi renunțat la vinovăție mai devreme. Am fi acceptat că uneori o zi petrecută în pat, plângând, e ok. Că nu trebuie să fii puternic în fiecare zi. Că a nu fi bine nu înseamnă a fi slab.

Nu ești singur

Dacă citești asta și te regăsești - dacă simți anxietatea, dacă mănânci când nu ți-e foame, dacă plângi fără motiv, dacă te simți pierdut - vreau să știi un lucru: nu ești singur.

Milioane de cupluri trec prin asta în fiecare an. Și aproape toți se simt la fel de izolați cum ne-am simțit noi. Pentru că nimeni nu vorbește despre partea asta. Toată lumea vorbește despre „miracolul FIV-ului" și nimeni nu vorbește despre prețul pe care îl plătești - nu doar financiar, ci emoțional.

E ok să nu fii ok. E ok să ceri ajutor. E ok să iei o pauză. E ok să te gândești la alternative. E ok să decizi că e destul.

Singurul lucru care nu e ok este să treci prin asta singur.

Referințe

Acesta este ultimul dintr-o serie de articole despre parcursul nostru de FIV. Am împărtășit ce am învățat de-a lungul a 6 cicluri IVF, trei clinici și cinci ani - nu ca sfat medical, ci ca relatarea sinceră pe care ne-am fi dorit-o când am început.

Dacă articolele astea v-au ajutat, împărtășiți-le cu cineva care are nevoie de ele. Și dacă doriți să fiți printre primii care testează Oviflow - aplicația pe care o construim tocmai pentru a face parcursul ăsta mai ușor - vă așteptăm pe lista de așteptare.

Dan